Elementele nutritive ale solului reprezintă unul dintre cei mai importanți factori pentru ca plantele să aibă o dezvoltare corespunzătoare și pentru a obține recolte bogate și delicioase. Unele terenuri pot fi fertile și ideale pentru a susține dezvoltarea rmonioasă a plantelor, însă există terenuri care au un deficit de nutrienți și care vor necesita intervenția omului prin aplicarea de îngrășăminte.
Agricultorii adaptează îngrășămintele în funcție de culturi. Astfel s-a dezvoltat îngrășăminte speciale precum cele foliare pentru legume, pomi fructiferi, îngrășăminte chimice sau complexe, fiecare dintre ele având rolul de a stimula plantele.
Fertilizarea de primăvară
Pentru fertilizarea de primăvară, cele mai folosite îngrășăminte sunt cele pe bază de azot, care contribuie la creșterea masei vegetative a fructelor și la susținerea metabolismului plantelor. Îngrășăminte recomandate:
- azotat de amoniu – sub formă de granule, folosit pentru plantele de cultură, cât și în legumicultră;
- sulfat de amoniu – recomandat solurilor cu deficit de sulf, alcaline:
- nitrocalcar – pentru solurile acide, unde este necesar să se regleze pH-ul solului;
- ureea – îngrășământ solubil în apă, având un conținut ridicat de azot.
Fertilizarea de toamnă
Fertilizarea de toamnă are rolul de a asigura nutrienții necesari pentru a susține primele faze de dezvoltare ale plantei. Îndeosebi sunt folosite îngrășămintele cu eliberare lentă, care să asigure plantelor nutrienții până la începutul primăverii. Tipuri de îngrășăminte:
- Îngrășăminte organice – naturale, neprocesate sau foarte puțin procesate, obținute din deșeurile plantelor, animaleleor sau din exploatarea unor minerale naturale.
- Gunoi de grajd – unul dintre cele mai utilizate îngrășăminte naturale, folosit în mod special în legumicultură.
- Compost – se obține din frunze uscate, puse laolaltă și udate frecvent până la fermentarea. Acest îngrășământ asigură nutrienții necesari pe timp de iarnă.
