Toate livezile și grădinile au ceva caracteristic. Unii grădinari aleg să cultive pomi fructiferi ca – meri, peri, pruni și piersici. Fiecare soi arată spectaculos în monetul înfloririi de primăvară. Alți iubitori de plante preferă arbuștii fructiferi – afini, coacăzi și muri. Avantajul lor este procesul ușor de îngrijire și recoltare și asta datorită tufelor scunde. Cu toate acestea, poți crea și un alt tip de livadă – o livadă de nuci. Calitățile terapeutice ale nucilor sunt cunoscute de mult timp. Nucile nu numai că sunt gustoase, ele sunt și foarte sănătoase. În acest articol, vei învăța cum să cultivi nuciferele în gospodăria ta.
ALEGEREA SOIURILOR DE NUCI
Când planifici plantarea nucilor, trebuie să ții cont de suprafața grădinii. Pomii înalți, ca nucii, necesită mult spațiu, deoarece coroana lor este bogată și impresionantă. Arborele poate atinge câțiva metri în înălțime, umbrind tot ceea ce crește în jurul lor. Multe specii de plante și arbuști ornamentali nu se adaptează creșterii lângă culturile de nuci, de aceea este foarte important să alegi plantele potrivite, pentru ca ele să se dezvolte împreună fără probleme.
Alunul este una dintre cele mai populare specii. Avantajul acesteia este cultivarea și îngrijirea ușoară, cât și creșterea rapidă și aspectul atractiv, dar mai presus de toate, gustul excelent. Migdalul de asemenea este demn de remarcat, deoarece poate lua forma unui arbust mare sau mic, în funcție de spațiul deținut. Fructul are proprietăți curative, miraculoase.
În acest articol vom prezenta metodele de cultivare a trei reprezentanți ai nuciferelor: nuc, alun și migdal.
NUCUL
Așa cum am menționat anterior, nucul este un pom uriaș, cu ramuri puternice și un trunchi viguros, așa că alegerea locului potrivit pentru plantarea lui este foarte importantă. Pomul începe să fructifice după 5-8 ani de la plantare, menținând continuitatea înfloririi și fructificării pentru următorii câțiva zeci de ani. Pentru creșterea și dezvoltarea corespunzătoare a nucului, plantarea trebuie să aibă loc într-o zonă cu sol fertil, bogat în minerale. Nucul necesită fertilizare frecventă și regulată, mai ales în primii ani de creștere. Pe lângă faptul că este bogat, substratul trebuie să fie ușor umed și să aibă un pH natural sau ușor alcalin.
În trecut, nucii erau cultivați doar în regiunile mai calde ale țării noastre, dar de-a lungul anilor, au fost create soiuri cu o bună rezistență la temperaturile foarte scăzute, ajungând să tolereze chiar și temperaturi de 30º C. Este important să le oferi protecția adecvată împotriva frigului, în primii ani de la plantare. Puieții de nuc ar trebui de asemenea protejați de vânturile puternice și de curenții reci, astfel se recomandă plantarea într-un loc ferit. Specia tolerează locurile semi-umbrite, dar prezența razelor solare influențează pozitiv înflorirea și fructificarea.
ALUNUL
Puieții de alun trebuie plantați într-un spațiu de 6 m². Alunele se coc pe lăstarii întinși ai arbuștilor magnifici, uneori luând forma unei tufe. Pentru plantare, se recomandă locurile ferite de vând, cu sol umed, fertil și bine drenat. Este ideală plantarea puieților în sezonul de toamnă, deoarece se adaptează mai bine noului mediu. Alunul iubește solul umed, deci este necesar să se efectueze udarea în mod regulat, dar și fertilizarea adecvată.
Pentru a da forma potrivită pomilor, se pot tăia coroanele, dar trebuie să ținem cont că fructele se coc pe lăstarii anuali. Prima fructificare poate avea loc la 4 ani de la plantare, dare recoltele abundente vor fi abia după 10-15 ani. Pentru a reduce riscul de a dezvolta boli fungice, frunzele căzute toamna trebuie colectate și arse.
MIGDALUL
Migdalul este un pom superb, cu deosebite calități decorative. Florile sunt formate din petale delicate, de culoare alb sau roz și arată grozav pe fundalul ramurilor goale, deoarece planta înflorește cu mult înainte ca primele frunze să apară pe lăstari. Înfloresc adesea la începutul lunii martie și aprilie, în funcție de temperaturile de afară.
Un tip ideal de sol pentru cultivarea migdalelor este cel ușor și bine drenat, cu un conținut ridicat de calciu. Migdalele adoră zonele alpine. Aciditatea optimă este de 7,7. Pe solurile acide, saline și umede, migdalul se dezvoltă slab și mor rapid. Primele fructe apar în al 4 lea an de la cultivare, dar este cel mai productiv la 12 ani de la plantare și oferă recolte bogate pentru următorii 30-50 de ani. Îngrijirea culturii se reduce la udare, tăiere și fertilizare regulată.
Este foarte important ca migdalii să rodească numai după polenizarea încrucișată, deci este mai bine să plantezi cel puțin două exemplare din același soi, cu o perioadă de înflorire similară.
