Lucrările de întreţinere şi îngrijire a pomilor fructiferi

Tăierea este una dintre cele mai importante lucrări de îngrijire şi întreţinere a livezii. Este cea mai potrivită perioadă a anului pentru plantarea pomilor, a arbuştilor fructiferi şi ornamentali.

Acum trebuie adunate frunzele uscate, ramurile căzute, iar trunchiurile copacilor trebuie răzuite cu o perie aspră, pentru îndepărtarea dăunătorilor. Văruirea trunchiurilor este o altă lucrare ce se face pentru distrugerea ouălor de insecte şi a paraziţilor care se află în crăpăturile din scoarţă. Prin văruire se împiedică şi dezvoltarea muşchilor şi a lichenilor pe trunchiuri.

Tăierile măresc rodul toamnei

În funcţie de forma dorită a coroanei se fac tăierile pentru formarea acesteia. Potrivit specialiştilor în pomicultură, formarea unei coroane se realizează în 3-4 ani de la plantare, prin diverse operaţii de modificare a poziţiei de creştere a ramurilor şi lăstarilor (aplecare, arcuire etc.), prin tăieri propriu-zise, prin scurtări sau suprimări de ramuri.

Tăierile de întinerire se execută iarna sau la sfârşitul iernii. În cazul cireșului şi piersicului, tăierile de întreţinere pot fi făcute după recoltare, deoarece pentru aceste specii mai sensibile, închiderea rănilor înainte de venirea iernii reprezintă un avantaj. Tăierile din timpul iernii sunt făcute pentru a întări structura pomului şi pentru un plus de vigoare la creştere. Tăierile de la sfârşitul primăverii, după formarea fructelor, sunt recomandate pentru corectarea pomilor pitici. Tăierile din timpul înfloririi sunt utile pentru a observa care sunt ramurile care produc rod şi care sunt cele inutile.

Piersicul, caisul sau prunul necesită scurtarea ramurilor anuale care au depăşit anumite lungimi. Piersicul are nevoie de tăiere dacă ramurile anuale au depăşit 50-60 cm, prunul şi caisul dacă ramurile anuale au trecut de 40 cm. Cireşul şi vişinul nu au nevoie de tăieri de normare, ei necesită doar o operaţiune de întreţinere a coroanei. La măr şi păr, nu se recomandă tăierea ramurilor anual, deoarece în vârful acestora se află mugurii de rod.

Agrişul şi coacăzul pot fi tăiaţi în lunile ianuarie sau februarie. Chiar dacă le prinde gerul, acesta nu le va provoca daune mari.

La mur se vor aplica tăieri la începutul lunii aprilie. Tot la începutul lui aprilie se pot scurta nuielele purtătoare de rod ale zmeurului care au crescut prea mult. La pomi, tăierile în uscat trebuie să înceapă atunci când nu se mai anunţă geruri mari. Începutul lunii martie poate fi favorabil începerii lucrărilor de tăiere în uscat, în livezi. Piersicul, caisul, părul, prunul şi mărul au o sensibilitate mai mare la ger. Ramurile neroditoare sunt de cele mai multe ori parazite şi consumă resursele celor care rodesc. Este indicată tăierea lor în momentul apariţiei, deoarece se dezvoltă şi se întăresc repede. Cele mai productive crengi cresc orizontal sau într-un unghi de maximum 45 de grade.

Uneltele pomicultorului

Pentru tăierile la pomii şi semiarbuştii fructiferi se folosesc foarfeci speciale confecţionate din metale uşoare, cu un singur tăiş.Cultivatorii de tufe şi arbuşti fructiferi au nevoie de foarfeci cu mânere lungi. Ferăstrăul de grădină se poate confecţiona din rama metalică a unui bomfaier căreia i se aplică o pânză de ferăstrău. Pe lângă acest tip de ferăstrău, mai este utilizat şi ferăstrăul-sabie. Acesta are mâner, lamă lată, uşor curbată, care se îngustează spre vârf. Cuţitul de grădină se utilizează mai ales pentru decuparea şi îndepărtarea zonelor bolnave din scoarţă şi lemn.